Un accident dramatic a lăsat-o într-o clipă fără ambele picioare, după ce a fost lovită în plin de un BMW. Marcela coborâse din mașină, după un accident, și încerca să scoată triunghiul de semnalizare din portbagaj pentru a-i avertiza pe alți participanți la trafic.
Într-o clipă fatală, fără să fie anunțată, a fost izbită în plin de un BMW care a strivit-o.
A rămas fără ambele picioare la 25 de ani
Marcela s-a trezit mai târziu la spital. Deși trebuie să o ia de la capăt, tânăra recunoaște că vrea să trăiască și că are nevoie de ajutor financiar pentru a putea continua lupta. A renăscut la terapie intensivă, dar e doar începutul. Mai știe însă că pe acel viaduct, durerea ei va urla multă vreme de acum înainte.
„Bună ziua, dragi prieteni! Din start vă rog să îmi acordați 2-3 minute pentru citirea acestui mesaj scris de pe patul Spitalului de Urgență, secția Ortopedie. Mă numesc Paladi Marcela. Sunt o tânără de 25 ani. Viața mea… părinții alături, o soră iubitoare, o copilărie fericită, școală și universitate finalizate. Eram iubită, împlinită, protejată, m-am născut cu un singur rinichi. Asta nu a fost un impediment pentru mine să am parte și voie la orice activitate, dar cu grijă și atenție. Dar… totul a fost perfect până când…
În noaptea de 5 februarie 2023, un accident cumplit ce s-a întâmplat la Chișinău, pe Viaduct, m-a lăsat fără picioare.
Da, la modul direct, șoferul unui BMW a venit peste mine strivindu-mă în momentul când încercam să scot triunghiul de semnalizare din portbagaj, deoarece mașina în care mă aflam a fost lovită de alta. Am dorit să atenționez alți participanți la trafic de pericol, dar din păcate, pe mine nimeni nu a mai reușit să mă avertizeze măcar printr-un claxon. Astfel pe moment, acolo în stradă, în mijlocul drumului, de la lovitură, mi-au fost amputate ambele picioare mai sus de genunchi. A fost atât de rapid momentul impactului, dar nicidecum totul ce a urmat. Fiecare moment l-am trăit, fiecare lacrimă către mamă, tată și Dumnezeu, fiecare picătură de sânge am simțit-o, și fiecare urlet de durere al meu va mai răsuna pe acel Viaduct mult timp.
Durea…durea…durea extrem de mult. Am avut noroc de îngeri veniți prin prisma unor oameni, de exemplu băiatul care mi-a pus plăci la picioare să nu sângerez atât de abundent; de băieții de la urgență care încercau să mă țină de vorbă, căci eram aproape de ceruri cu tensiunea 40/60. Plecăciune domnilor doctori care m-au operat la Spitalul de Urgență; și întregii echipe de profesioniști care au luptat ore întregi pentru viața mea. În acel moment eram conștientă, simțeam totul…și frică, și teamă, și dorul părinților…numai gândul la cei dragi îmi mai oferea putere să continui lupta. Acum…ce să zic… VREAU SĂ TRĂIESC! M-am născut a doua oară, la terapie intensivă, în momentul când mi-am revenit. Ajutați-mă vă rog, am nevoie de suport financiar pentru a putea face față cheltuielilor. Urmează o perioadă de reabilitare dificilă, costisitoare, de exemplu pat performant, scaun cu rotile, intervenții chirurgicale, masaj de reabilitare, ședințe de kinetoterapie, implanturi la ambele picioare și încă multe alte cheltuieli care tot apar. Din păcate, nu putem face față tuturor acestor cheltuieli. Știu că urmează o perioadă lungă de recuperare, DAR simt că trebuie și voi putea, deoarece trebuie să fie un sens, o explicație că am rămas în viață.
ȘI ESTE, EU SUNT O LUPTĂTOARE, IAR VIAȚA ESTE FRUMOASĂ ȘI MERITĂ SĂ O TRĂIEȘTI! Vă mulțumesc din suflet pentru timpul acordat și că ați citit postarea despre viața mea. Vă rog mult dacă aveți posibilitatea și dorința de a mă ajuta, las ca notă datele mele bancare.
Să știți că fiecare gest și gând bun făcut de dvs, va fi în inima mea!
P.S. Un sfat de la persoana care a înțeles ce înseamnă viață: Să știți că cuvintele „într-o bună zi” și „cândva”, nu au valoare!”, a scris tânăra pe pagina sa de Facebook.
Be First to Comment