Povestea mea este a unui om care a pierdut totul, care nu mai aștepta nimic de la ziua de mâine. Până când o Forță Cerească a decis să intervină ca să îmi schimbe destinul și… mi-a scos-o în cale pe Iulia.
M-am căsătorit de tânăr, la numai 25 de ani, cu o fată și mai tânără ca mine, de 21 de ani, Mădălina. O fată simplă, de la țară, pentru care, spre deosebire de mine, credința era la mare preț. O domnișoară evlavioasă, cuminte, blândă și devotată, alături de care am trăit 13 ani în dragoste, înțelegere și armonie.
Nimic nu ar fi anunțat o schimbare radicală de caracter din partea ei și, totuși, aceasta s-a produs! Pentru că, atunci când este scris să își bage coada necuratul, nu mai e nimic de făcut…
Totul a început subit, în urmă cu 2 ani, când mama, mergând la piață, absolut întâmplător, a zărit-o pe Mădălina în oraș însoțită de un bărbat. Bineînțeles că eu, știind că soția mea era la serviciu la acea oră, am fost convins că mamei i s-a părut și că de fapt, a fost o confuzie.
Însă când, după alte câteva zile, și tatăl meu, mergând să plătească nu știu ce factură, a zărit-o pe Mădălina cam în aceeași zonă în care o văzuse și mama, însoțită de un bărbat, atunci mi-a stat inima în loc!
Nu puteam crede așa ceva! Mădălina mea să aibă o aventură? Era ultima persoană din lume pe care aș fi suspectat-o de infidelitate! M-am gândit atunci că trebuie să fie vorba de vreun coleg de serviciu cu care s-a deplasat în interes de serviciu. Apoi, tot eu mă întrebam: „Dar dacă e așa, de ce nu mi-a pomenit nimic de aceste drumuri? și cum rămâne cu faptul că, din spusele părinților, cei doi păreau destul de apropiați?”. În cele din urmă, după un scurt consiliu cu mama, tata și fratele meu, am decis să angajez un detectiv particular.
Ceea ce aveam să aflu după câtva timp m-a dat pur și simplu peste cap: soția mea chiar avea o aventură! Probele pe care mi le-a prezentat detectivul respectiv chiar erau indubitabile. Cei doi se întâlneau o dată pe săptămână, miercuri după-amiaza, atunci când eu știam că Mădălina mergea la un curs de formare profesională. De altfel, așa se scuza, uneori, când întârzia acasă…
În ziua când eu, Bogdan Cerbu, am aflat că sunt mai încornorat… decât un cerb, am simțit că tot universul se năruie peste mine. Deși nu am făcut niciodată excese de alcool, în acea seară, de ciudă și totodată de durere, m-am îmbătat criță și am ajuns acasă pe trei cărări.
Nu am declanșat niciun scandal, pentru că nu sunt un om impulsiv și agresiv din fire, ba dimpotrivă, doar m-am întins și m-am culcat pe covor, nesuportând să mă bag în pat lângă adulterină! Din fericire, Mihai, băiețelul nostru în vârstă de trei ani, deja dormea și, prin urmare, nu m-a văzut clătinându-mă. Cât despre Mădălina, ea s-a mirat să mă vadă într-o așa stare delicată, lipsit de echilibru:
— Bogdan, ce e cu tine? Ce ai pățit? Iți este rău?
Am privit-o cu sila cu care sunt priviți suculenții gândaci de bucătărie înainte de a fi striviți și am zis doar atât:
— Nu mi-e rău. Mi-e bine!
Apoi, văzând că n-o scoate la capăt cu mine, n-a mai zis nimic; m-a lăsat în legea mea, iar eu am adormit pe covor. A doua zi, cum era sâmbătă, am dus băiatul la bunici, care locuiau la doi pași de noi, și am abordat subiectul frontal.
I-am vorbit tăios, dar fără jigniri. I-am spus că știu totul și că nu are rost să nege, ci mai bine mi-ar spune de ce. Asta era întrebarea care mă măcina cel mai mult de când aflasem: DE CE?
Spre surprinderea mea, nu a negat nimic. De altfel, ar fi fost în zadar, după cât de evidente erau dovezile… Mi-a dezvăluit, printre lacrimi, că pur și simplu nu știe de ce. știa numai că s-a întâmplat. Era vorba despre un coleg de serviciu, care o curtase ani buni, și pe care, cu timpul, l-a perceput ca foarte drăguț, inteligent și manierat. Pas cu pas, nemernicul, folosindu-se de tot felul de subterfugii psihologice, i s-a infiltrat în suflet și a făcut-o să cedeze.
După spusele Mădălinei, ticălosul nu se sfiise să îi sugereze chiar că nu e sănătos ca o femeie să cunoască intim doar un bărbat în toată viața ei… Aceasta, precum și multe alte bazaconii cu care i-a împuiat capul i-au sucit mințile soției mele și, astfel, i-a devenit amantă – repet, astfel mi-a înfățișat ea evenimentele, încercând cumva să îmi sugereze că este o victimă, iar vina ar fi numai și numai a insistentului hăndrălău. Ce tupeu pe ea!
Am decis pe loc să divorțez și i-am spus asta, iar ea nu s-a opus. Singura sa condiție a fost ca Mihai să rămână în custodia ei, lucru pe care, de altfel, știind cât de mămoși sunt băieții, l-am acceptat. Procesul părea să fie unul scurt și fără circ, mai ales că deciseserăm să vindem apartamentul și bunurile și să împărțim suma rezultată pe din două.
Problema cea mare a apărut însă la final, atunci când m-am îngrozit să constat că trăisem 13 ani lângă un monstru! Pur și simplu, Mădălina, susținută de o armată de avocați extrem de abili și de martori – dintre care pe unii nu-i văzusem în viața mea -, a cerut ca eu să nu mai am dreptul să îmi văd niciodată copilul. și ce e mai rău e că a obținut asta…
Prevalându-se de niște fotografii pe care mi le făcuse – ce vicleană și parșivă femeie! – în noaptea în care m-am îmbătat de supărare și am dormit pe covor, ca și de niște declarații mincinoase ale unor vecini plătiți, m-a „scos” un alcoolic inveterat și, prin urmare, un element periculos și care nu are ce căuta în preajma copilului. Greu de crezut, dar adevărat! Eu, care îmi iubeam copilul mai presus de orice pe lumea asta și care făcusem eforturi enorme să îl cresc până la 3 ani, nu mai aveam voie să îl văd! continuare
Be First to Comment