La aniversarea soacrei, rudele au apărut cu grămada fără să anunțe. Dar nimeni nu era pregătit pentru ce avea să le spună nora după paisprezece ani de tăcere.

Curtea devenise atât de liniștită încât se auzea vântul printre pomi.

Toate privirile erau îndreptate spre Elena.

Soacra ei a râs scurt.

— Ce anunț? Că nu faci salată?

Câteva rude au zâmbit.

— Nu. Anunțul este că, începând de azi, nimeni nu mai vine la mine acasă fără să mă anunțe înainte.

— Cum adică? a întrebat Daniela.

— Exact cum ați auzit.

Soacra s-a îndreptat în scaun.

— Tu pui reguli familiei?

Pentru prima dată după paisprezece ani.

Maria s-a înroșit la față.

— Vai de mine! Auzi la ea!

— Da, auziți la mine.

Tocmai de aceea cuvintele loveau atât de tare.

— Eu muncesc opt ore pe zi. Fac cumpărături. Plătesc facturi. Gătesc. Spăl. Fac curat. Iar voi veniți aici ca la restaurant.

— Exagerezi! a sărit Daniela.

Continuă să citești cu «URMĂTOARE »»»