Cum se numesc locuitorii din Bangladesh?

Probabil că nu există român care să nu fi fost pus măcar o dată în viață în situația în care să pronunțe în mod greșit sau să stâlcească numele locuitorilor care populează diverse ţări. Este cazul locuitorilor din Bangladesh, iar despre denumirea oficială și motivul pentru care sunt denumiți astfel vom vorbi în cele ce urmează.

Ce trebuie să știm despre Bangladesh

Bangladesh (n.n. – în limba bengaleză বাংলাদেশ), a cărei denumire oficială este Republica Populară Bangladesh, este o țară situată în Asia de Sud, în câmpiile fertile ale deltei râului Gange (Padma). Aceasta se învecinează în partea de sud cu Golful Bengal, iar în vest, nord și est cu diferite state din India. De asemenea, în regiunea de sud-est, Bangladesh are o graniță scurtă cu statul Birmania (Myanmar). Datorită unificării cu statul indian Bengalul de Vest a fost creată o regiune denumită Bengal, de unde și numele țării, care înseamnă „statul Bengal” în bengaleză, una dintre primele zece limbi din lume după numărul de vorbitori nativi.

Această țară se întinde pe o suprafață totală de 143.998 km², ceea ce înseamnă că puțin mai mică decât România (238.391 km²) și puțin mai mare comparativ cu Grecia (131.957 km²) sau cu Bulgaria (110.879 km²). Bangladesh este una dintre cele mai dens populate țări din lume, numărând aproximativ 165 de milioane de locuitori. Cei mai mulți dintre aceștia, adică aproape 90%, sunt adepți ai islamului. Capitala și cel mai mare oraș al țării este Dhaka, în timp ce limba oficială este Bangla sau bengaleza.

Granițele regiunii care au format Bangladesh-ul de astăzi au fost stabilite în anul 1947 în contextul divizării Indiei. Astfel, teritoriul a devenit partea de est a noului dominion Pakistan, care avea să fie un stat independent. Unificarea cu Pakistan s-a făcut în baza faptului că ambele state erau teritorii predominant musulmane ale fostei colonii britanice pentru o lungă perioadă de timp, iar Bangladesh-ul a reușit să-și câștige independența față de Pakistan abia în 1971 la capătul unui război lung și sângeros. După independență, Bangladesh a devenit republică parlamentară, iar populația a început să-și construiască o nouă identitate națională. În acest moment, Bangladesh este o țară cu o varietate de grupuri etnice și religioase, dar și cu o cultură bogată.

Cum sunt denumiți locuitorii din Bangladesh

Locuitorii din Bangladesh sunt numiți bengalezi, o denumire care se referă la cetățenii țării, dar și la locuitorii care trăiesc în diaspora. Această denumire provine din cuvântul bengal, care reprezintă denumirea istorică a regiunii din care face parte Bangladesh, precum și o parte din țara vecină, India. Termenul de bengal este derivat din cuvântul sanscrit bangalah sau bangla, care se referă la regiunea de est a Indiei, precum și la bengaleză, care este limba oficială în Bangladesh. Această denumire nu se referă doar la locuitorii din Bangladesh, ci la întreaga populație aflată în regiunile de pe malurile cursului inferior al râului Gange și al Brahmaputrei.

Poporul bengalez este cel mai mare grup etnic din Bangladesh, reprezentând aproximativ 98% din totalul populației țării. În ciuda faptului că este omogenă din punct de vedere etnic, există totuși unele diferențe regionale, culturale și lingvistice la nivelul populației. Concret, majoritatea locuitorilor din Bangladesh vorbesc, cum spuneam, limba bengaleză (n.n. – bengaleaza este cunoscută și sub numele de bangla). În plus, în Bangladesh sunt vorbite și alte limbi, precum chakma, santali și rakhine.

De-a lungul istoriei, Bangladesh a fost locuit de diferite grupuri etnice, inclusiv de triburi indo-ariene, mongole, dravidice și tibetane. Acest amestec de culturi și de popoare a avut un impact semnificativ asupra istoriei și culturii acestei țări și a condus la apariția unor tradiții și obiceiuri unice.

În pofida faptului că populația bengaleză este majoritar musulmană există și alte religii practicate în țară, cum ar fi hinduismul, budismul și creștinismul. Bengalezii sunt cunoscuți pentru toleranța lor religioasă și pentru capacitatea de a trăi în armonie cu celelalte comunități religioase.