Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, cunoscut și sub numele de Sfântul Dumitru, este celebrat anual de biserica ortodoxă la data de 26 octombrie. Recunoscut drept ocrotitor al orașului Tesalonic, al tinerilor, al soldaților și al celor aflați în suferință, el rămâne unul dintre cei mai cinstiți sfinți, cu o influență puternică asupra credincioșilor și a tradițiilor religioase și culturale asociate zilei sale.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, nu trebuie confundat cu Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, de la Basarabov, deși datele lor de prăznuire sunt apropiate în calendarul ortodox. Pe 27 octombrie, biserica ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Dimitrie cel Nou, originar din sudul Dunării, cunoscut pentru viața sa smerită și dedicată rugăciunii. Potrivit tradiției, el a fost pastor și sihastru, iar după trecerea la cele veșnice, moaștele sale au fost aduse la București, devenind ocrotitor spiritual al capitalei României.
Cine a fost Sfântul Dumitru
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir a fost un martir creștin și sfânt militar din secolul al III-lea, care a trait în vremea împăraților Dioclețian (284–305) și Maximian (286–305), în cetatea Tesalonic. Sfântul Mucenic este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți sfinți militari, fiind venerat atât în biserica ortodoxă, cât și în biserica catolică de rit bizantin și roman. Sărbătoarea sa se ține pe 26 octombrie, iar credincioșii ortodocși care urmează calendarul iulian îl cinstește pe 8 noiembrie.
Potrivit relatărilor din Sinaxar, Dimitrie a fost fiul prefectului din Tesalonic. După moartea tatălui său, a fost numit guvernator al orașului. Deși ocupa o funcție înaltă, Dimitrie nu și-a ascuns credința în Hristos, fapt pentru care a fost aruncat în temniță. (În acea perioadă, creștinii erau forțați să lupte cu gladiatorii, devenind aproape întotdeauna victime sigure.)
Potrivit tradițiilor creștine, un tânăr creștin, Nestor, i-a cerut binecuvântarea Sfântului Dimitrie pentru a-l înfrunta pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului, care ucidea fără milă. Dimitrie l-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci pe frunte și i-a spus: „Du-te și pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos Îl vei mărturisi.”
Prin rugăciunile Sfântului, Nestor a reușit să-l doboare pe Lie, punând capăt luptelor sângeroase. Mâniat de această întâmplare, împăratul Maximian a poruncit ca Nestor să fie decapitat, iar Sfântul Dimitrie să fie străpuns cu sulițele. Sfântul Dimitrie a fost martirizat în cetatea Sirmium (astăzi Sremska Mitrovica, în Serbia). Se spune că, din trupul mucenicului, nu a curs sânge, ci mir bine mirositor, care tămăduia bolile și aducea alinare celor care îl chemau cu credință.
După moartea sa, în Salonic, a fost ridicată o bazilică peste mormântul său, care a devenit un important centru de pelerinaj. După cucerirea otomană din 1430 (cucerirea otomană din 1430 se referă la cucerirea Salonicului, după un lung asediu între 1422 și 1430), bazilica a fost transformată în moschee, însă a redevenit biserică în 1912, după recucerirea orașului de către greci în timpul Primului Război Balcanic. Edificiul paleocreștin original există și astăzi, fiind principalul sanctuar dedicat Sfântului Dumitru.
Tradiții și obiceiuri în ziua de 26 octombrie, de Sfântul Dumitru
„Ziua de Sfântul Mucenic Dimitrie nu este numai un moment de celebrare religioasă, ci și un prilej de unitate comunitară. Credincioșii își amintesc de curajul Sfântului Dimitrie, care a mărturisit credință veșnică lui Hristos. În această zi, odată cu participarea la slujbe, rugăciuni și pelerinaje se reînnoiește legătura oamenilor cu valorile spirituale și se păstrează vie tradiția religioasă și culturală.
În general, astăzi, dar și la marile sărbători din biserică, nu este indicat să ne implicăm într-o activitate sau proiect care impune efort fizic. Este bine să evităm muncile grele în gospodărie. Este o zi în care avem nevoie de reculegere, de odihnă.
Este recomandat să mergem la biserică, să aprindem o lumânare și să dăruim de pomană alimente oamenilor nevoiași, în amintirea celor care nu mai sunt printre noi. Dacă este posibil, putem să vizităm mormintele lor, aducând astfel un omagiu și păstrând vie memoria celor dragi.”, a transmis pentru Digi24.ro Părintele Gabriel Cazacu, preot la mănăstirea Cașin din București
Pregătirea pentru iarnă
În multe sate, oamenii sărbătoresc această zi ca pe un moment de încheiere a toamnei și pregătire pentru iarnă. Se pregătesc rețete cu alimente specifice recoltelor de toamnă, se fac ritualuri pentru spor în gospodărie, sănătate și protecție împotriva frigului și bolilor.
Astfel, sărbătoarea Sfântului Dumitru nu este numai un moment de evlavie religioasă, ci și un prilej de întărire a comunității, recunoștință pentru roadele pământului și continuitate a tradițiilor străvechi.
O tradiție veche din mediul rural spune că, în ajunul sărbătorii Sfântului Dumitru, se aprind focuri peste care copiii sar, pentru a fi sănătoși și voioși pe tot parcursul anului. Acest foc, numit și „Focul lui Sumedru”, are și rolul de a alunga spiritele rele și, conform superstițiilor, de a încălzi sufletele celor plecați dintre noi. După ce focul se stinge, oamenii aruncă un cărbune în grădină, pentru ca pământul să devină roditor. Obiceiul simbolizează renașterea și puterea vieții.
Fii primul care comentează