Seara de 13 septembrie, in Ajunul Inaltarii Sfintei Cruci, este legata de numeroase traditii pastrate din batrani. In multe sate, oamenii pregateau casa cu grija inainte de marea sarbatoare de pe 14 septembrie si respectau cateva obiceiuri despre care spuneau ca aduc liniste, spor si ocrotire in gospodarie.
Unul dintre aceste obiceiuri era legat chiar de pragul usii, loc considerat din vechime hotarul dintre casa si lumea de afara. Batranii spuneau ca, in seara de 13 septembrie, langa prag este bine sa fie asezate un fir de busuioc si un bob de tamaie.
Potrivit traditiei populare, in seara dinaintea Zilei Crucii, gospodarii curatau bine intrarea casei, iar langa prag puneau un fir de busuioc si putina tamaie.
Busuiocul era vazut drept planta a binecuvantarii si a casei curate, iar tamaia era pastrata ca simbol al rugaciunii, al linistii si al departarii raului.
Batranii spuneau ca cele doua, puse impreuna la intrarea in locuinta, sunt semn de paza pentru casa si familie in noaptea dinaintea marii sarbatori.
Busuiocul ocupa un loc aparte in traditia romaneasca. In casele de la sat era pastrat adesea langa icoane, in stergare curate sau in locuri ferite.
In Ajunul Zilei Crucii, un fir de busuioc pus la prag era considerat semn de curatenie sufleteasca si de binecuvantare pentru cei care treceau pragul casei.
Se spunea ca busuiocul pazeste linistea gospodariei si aduce spor acolo unde oamenii traiesc in pace si buna intelegere.
Alaturi de busuioc, se punea si un bob de tamaie. In traditia veche, tamaia era folosita in gospodarii mai ales inaintea sarbatorilor mari.
Mirosul de tamaie era asociat cu rugaciunea si curatirea casei, iar batranii obisnuiau sa tamaieze camerele, icoanele si uneori chiar intrarea in gospodarie.
In Ajunul Zilei Crucii, tamaia pusa langa prag avea rol simbolic de aparare a casei de necazuri si de ganduri rele.
Obiceiul era simplu. Spre seara, dupa ce casa si curtea erau puse in ordine, gospodina curata pragul si aseza langa usa un fir de busuioc si un bob de tamaie.
In unele familii, se aprindea si candela, iar cei ai casei spuneau o rugaciune pentru sanatate, pace si aparare de necazuri.
Busuiocul si tamaia erau lasate peste noapte langa prag, iar dimineata, inainte de plecarea la biserica, gospodarii le strangeau si le pastrau intr-un loc curat.
Pragul era considerat un loc important in gospodaria traditionala. Nu era bine sa fie murdar, sa fie calcat in batjocura sau sa fie lasate lucruri aruncate peste el.
Mai ales inaintea marilor sarbatori, intrarea in casa era maturata si spalata, pentru ca ziua sfanta sa fie intampinata cu ordine si curatenie.
Se spunea ca asa cum este pragul casei, asa intra si norocul inauntru: daca este curat si ingrijit, casa este pregatita sa primeasca binele.
Seara de 13 septembrie era una mai linistita decat de obicei. Dupa apus, oamenii incercau sa lase deoparte treburile grele si sa se pregateasca sufleteste pentru sarbatoarea de a doua zi.
curatau casa si intrarea in gospodarie;
puneau busuioc si tamaie langa prag;
spuneau rugaciuni pentru familie;
evitau certurile si vorbele grele;
nu incepeau lucrari mari spre seara.
Batranii spuneau ca in noaptea dinaintea Zilei Crucii este bine ca in casa sa fie pace. Nu se ridica tonul, nu se porneau certuri si nu se aruncau vorbe grele.
Se credea ca felul in care intampini o sarbatoare mare se rasfrange asupra linistii casei, motiv pentru care oamenii incercau sa intre in ziua de 14 septembrie impacati.
Dimineata, firul de busuioc putea fi luat de la prag si pastrat langa icoana sau intr-un loc curat din casa.
Tamaia era stransa si pastrata pentru momentele in care familia tamaia gospodaria sau pentru alte sarbatori importante.
In multe case, oamenii mergeau apoi la biserica si tineau ziua de 14 septembrie cu respect si rugaciune.
Firul de busuioc si bobul de tamaie puse la prag in seara de 13 septembrie au ramas in memoria satului romanesc ca simboluri ale unei case pazite, curate si pregatite pentru sarbatoare.
Batranii spuneau ca nu trebuie mult pentru a aduce liniste intr-o gospodarie: un prag curat, busuioc, tamaie, candela aprinsa si o rugaciune spusa din inima.
Chiar si astazi, multe familii pastreaza astfel de obiceiuri pentru ca le amintesc de bunici, de casa parinteasca si de felul in care marile sarbatori erau odinioara intampinate cu respect.
Nota editoriala: Articolul prezinta traditii si credinte populare transmise din generatie in generatie, care pot diferi de la o zona la alta. Materialul a fost redactat cu sprijinul inteligentei artificiale.
Am cumpărat mereu carne din același magazin de încredere. Cunosc acel loc de mulți ani…
La ordinul mamei unui miliardar, toate servitoarele din conacul lor trebuiau să-și țină fețele acoperite…
Zi importantă în familia lui Paul Nicolau, cunoscut drept Pescobar! Afaceristul și Lavinia își unesc…
💫 „Ea credea că va avea doar gemeni… dar ceea ce a spus medicul a…
Le vezi uneori în lumina naturală: mici umflături albe, rotunde, perfect netede, care apar sub…
Pe drum am văzut întâmplător cum fiica mea, împreună cu nepotul meu, cerșea îmbrăcată în…