Doamna Margit, în vârstă de 81 de ani, a beneficiat ani de zile de asigurare medicală gratuită ca persoană coasigurată în baza statutului soțului său. Dedicată familiei și creșterii copiilor, ea nu a avut un istoric de muncă. Acum, noile reguli o pun în fața unei situații dramatice: pentru prima oară după cinci decenii, riscă să fie exclusă din sistemul de sănătate publică.
Schimbarea legislativă care schimbă tot
Începând din septembrie 2025, coasigurarea în sistemul de sănătate nu mai este garantată automat. Conform modificărilor implementate de cabinetul Bolojan, persoanele precum Margit trebuie să plătească contribuția la sănătate — 10% din valoarea a șase salarii minime brute — pentru a-și păstra accesul la servicii medicale.
Suma anuală impusă
Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București (CASMB) îi comunică doamnei Margit că va trebui să achite o sumă estimată la aproximativ 2.430 lei pe an, echivalentul a șase salarii minime brute, pentru a-și păstra calitatea de asigurat.
Modalități de plată flexibilă
Plata acestor contribuții poate fi făcută în două tranșe: 25% la depunerea Declarației Unice (D212), restul până în luna mai a anului următor. După depunere, statutul de asigurat este valid timp de 12 luni.
Alternativa legală pentru neasigurați
Pentru cei care nu realizează venituri, legea le permite să depună Declarația Unică (D212) la ANAF pentru a beneficia de asigurare voluntară. Această opțiune este acum disponibilă inclusiv persoanelor pensionate care, precum Margit, nu au contribuții în sistem.
Cine a rămas scutit?
Este important de remarcat faptul că anumite categorii rămân scutite de plata CASS, chiar și după modificările legislative: copii și tineri sub 26 de ani, femeile însărcinate, bolnavii cronici înscriși în programe naționale (inclusiv pacienții oncologici), persoanele cu handicap. Însă acest ajutor nu se aplică și în cazul coasiguraților fără venituri.
Un impact profund asupra vulnerabililor
Deși sistemul s-a modernizat, schimbările legislative riscă să lase persoane în vârstă, fără resurse financiare, în afara protecției medicale. Cazul Margit reflectă un vid de politici sociale: cei care au dedicat viața îngrijirii familiei ajung excluși atunci când nu au puterea contributivă.
Nevoia unei informări extinse
În contextul acestor modificări, devine vital ca autoritățile și ONG-urile să intensifice campaniile de comunicare: informarea publică corectă, ușor accesibilă și personalizată poate salva vieți. Mulți nu cunosc opțiunea asigurării voluntare și rămân neintenționat neacoperiți.
Un apel la empatie și responsabilitate publică
Oricine se poate afla într-o situație ca a doamnei Margit — din cauza vârstei, stării de sănătate ori sacrificiului personal. Societatea și sistemul medical trebuie să fie solidare cu cei care s-au dedicat fără resurse proprii și să prevină marginalizarea lor.
O lecție mai largă
Povestea bunicuței de 81 de ani ne reamintește că flexibilitatea socială și protecția vulnerabililor sunt fundamentale. Schimbările legislative trebuie să țină cont nu doar de eficiență, ci și de echitate — mai ales când prețul este accesul la sănătate.
Fii primul care comentează